Am alergat liber printre copacii umbrosi, tufisurile mi-au intins pielea. Am mirosit aerul cu iz de primavara, si mucegaiul din ierburi. Am cautat urma carnii. Eu si ceilalti.
Foamea ne mana , cu scancete de burti goale, cu mestecat de buruiana si spasme dureroase.
Foamea ne-a facut feroci, si lacomi, primejdiosi si hotarati.Pentru multi poate maine nu va exista. Pentru cei din urma, din coline si grote, mici si slabi, tremuratori in vantul rece.
Am mirosit carnea, si singele care pulsa, si am urlat de fericire. Mi-am lins coltii intr-un ranjet sinistru. Instinctele s-au agitat, vanatoare va fi regala, ca si prada mea.
Am alergat, si am muscat. Am sfasiat cu ghearele flamande si i-am gustat maruntaiele. Iar la sfarsit, cand spasmele au incetat, am lins izvorul lacrimilor.
Aveau gust sarat de moarte. Aveau gust de recunostinta si eliberare.
Pentru multi, si maine va fi o zi …
Completat sub: Recenzii (carti, filme, piese de teatru..), Refulatii intelectuale
