Accepta, ce a fost, a fost
Articole din aceeasi serie: Managementul propriei persoane -Nr.2
Managementul propriei persoane-Nr.1
Oamenii fac greseli. Uneori chiar foarte grave. cel mai adesea nu sunt deliberate sau personale. Uneori oamenii pur si simplu nu stiu ce fac. Asta inseamna ca, daca in trecut s-au purtat urat cu tine, nu era neaparat pentru ca si-au propus sa fie groaznici ; ci pentru ca erau la fel de naivi, de fraieri, de umani ca noi toti. Au facut greseli in felul in care te-au crescut sau in care au finalizat o relatie cu tine, sau altceva de genul asta; asta nu pentru ca voiau sa faca astfel, ci pentru ca nu stiau altceva.
Daca vrei cu adevarat poti sa renunti la orice sentiment de ranchiuna, regret sau suparare. Poti accepta ca esti o fiinta umana grozava doatorita tuturor relelor care ti s-au intamplat, nu din cauza lor. Ce a fost a fost, iar tu trebuie sa-ti vezi mai departe de drum. Nu eticheta cu “bun” sau “rau”. Da, stiu ca unele lucruri sunt de-a dreptul rele, dar depinde de noi cum le lasam sa ne afecteze. Poti sa lasi toate astea sa te darame, sa te roada pe interior ca un acid emotional, imbolnavindu-te, facandu-te ranchiunos si plafonat. Dar tu le vei uita, le vei lua ca pe o etapa din formarea caracterului si, in general, ca pe ceva pozitiv, mai degraba decat negativ. Nu exista cale de intoarcere…ce a fost, a fost…priveste doar inainte. Fa aceasta atitudine motto-ul vietii tale- mergi inainte.
Sa fii deasupra micilor mizerii e partea cea mai dificila pentru o fiinta umana. Pentru ca ne caracterizeaza complexitatea deciziilor, nesiguranta, o anumita agresivitate spirituala, si, de ce nu, chiar un mic sentiment de gelozie fata de cel de langa noi.
Actiunile noastre sunt dictate doar de ceea ce numim constiinta, de cele mai multe ori la fel de volatila ca sentimentele. Sau subiectiva.
De: claudiu pe mai 21, 2007
la 5:27 pm
Ma gandeam ca un titlu nimerit pentru post-urile pe management personal ar fi “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”
…
De: Daniela pe mai 21, 2007
la 7:24 pm
@claudiu, nimeni nu spune ca nu e dificil sa faci o operatie atat de complicata, adica pur si simplu sa incerci sa elimini componentele negative ale eului tau interior. Ai doua variante, traiesti cu ele, si te vor macina toata viata, gasind foarte rar momente de echilibru, sau te detasezi de ele, si incerci sa le uiti. In acest fel poti merge mai departe linistit, intreaga ta energie sa o canalizeze spre viitor si spre noile realizari.
De: gabriel pe mai 22, 2007
la 5:13 am
@daniela, ma simt mandru…acum ceva timp o bloggarita foarte cunoscuta ma gratula cu titulatura de Arhanghel. E bine ca acum suntem mai teresti, am iesit din zonele celeste, si ma compar cu un mic Neagoe. Serios, mi se par niste chestii de bun-simt, foarte actuale si aplicabile. In fond, pot ajuta, ori asta e cel mai important aspect..
De: gabriel pe mai 22, 2007
la 5:16 am
exista mai multe cai de intorcere. nu poti schimba ce a fost, dar poti schimba modul in care percepi asta…. si nu neaparat voluntar – te-ai impacat cu o chestie si dupa un timp revine in prim plan sa te macine si o vezi cu totul altfel si uiti de impacare….
e foarte greu sa accepti tot ce primesti de la cei din jur, asta inseamna sa-i accepti pe ei, pe toti.
De: psiheea pe mai 22, 2007
la 9:25 am
da, idealul este sa treci mai departe, sa uiti si sa accepti ca si ceilalti sufera de aceleasi probleme ca si tine. sa accepti insemna un plus pentru linistea ta sufleteasca.
a privi in viitor e mai firesc decat spre trecut. spre trecut, doar ca o sursa de invataminte si experiente, nu ca o sursa de rautate si zbucium sufletesc.
De: Gabriel pe mai 22, 2007
la 10:21 am
Gabi,imi place optimismul tau.Mi-ar place sa te am ca psiholog.
De: delia pe mai 26, 2007
la 7:08 pm
deci, in acest sens pot ajuta. Nu sunt psiholog, si nic nu am de gand sa devin, cariera mea are o alta traiectorie. Ce spun si ce gandesc sunt doar rezultatul unei intuitii a fenomenului social si uman…si atat. si poate o atitudine pe care o promovez cu obedienta…optimismul.:)
De: gabriel pe mai 26, 2007
la 7:29 pm
ok,atunci mai vorbim…
De: delia pe mai 26, 2007
la 9:32 pm