Mai rau ca Seherezada

Si uite asa, ma conjura Interlopa, draga de ea, cu mana pe palos, sa scriu mesajul zilnic pe care l-am promis, altfel omorul meu va fi televizat, sau se vor scrie inca o mie si una de nopti pe seama lui.
Si cum nu am alura de martir, aleg varianta sanatoasa de a scapa cu viata prin scris.
O intrebare acum…pentru toate doamnele din blogosfera romaneasca, care au avut fericita ocazie sa fie mamici…dar si pentru cele care inca nu sau sunt in faza de creatie: cum a fost sau cum ati vrea sa fie programul de burtit in cazul vostru??
Pentru ca in cazul doamnei mele, in colaborare cu respectabila mea persoana, am luat decizia sa avem in fiecare seara program de “burtit”. Pe scurt, burtitul se traduce prin pusul mainilor pe burtica evadata din firescul pantalonilor sotiei, incercarea de identificare a pozitionarii micutei fiinte ce salasluieste acolo, si inchegarea unei franturi de conversatie cu ea. Bineinteles, conversatia e unisens si se invarte in jurul subiectelor metafizice si filosofice, profund intelectuale si datatoare ce materie cenusie in surplus…adica “gugu lugu, bebe mic, dulce fain, puiu’ lu’ tata, etc”
Au existat si patetice incercari de punere pe note muzicale a acestor fraze profunde, dar reactie micutei a fost energica, cu suturi si pumni intercostali aplicati mamicii, o retorica clara, care ne-a determinat sa renuntam.
Bag seama ca vocea mea suava nu a fost pe placul timpanului ei cufundat in lichidul primordial al sotiei…
Asa ca am ramas doar cu burtitul palmat si taciturn, dar datator de extreme satisfactii psihologice.
Curios cum sunt din fire…doamnelor, in cazul vostru, cum s-a manifestat burtitul???